Am auzit la radio, în puținele momente când ascult, la emisiunea lui Lucian Mîndruță de la DigiFM, o cucoană afirmând pe un ton superior (ăla îngâmfat, cu fonetisme a-la-france) “… și bineînțeles, era ateu, așa cum trebuie să fie toți omenii inteligenți …”. Se referea la fostul soț. M-a pus un pic pe gânduri. “De ce face proasta asta astfel de asumpții?” “D-aia a părăsit-o.” “Căcat, am căzut în plasă!” Dar o conștientizam și mi-o asumam. E un subiect fascinant, care m-a băgat în tunelu de iepure, și am început cu ale mele:
Continuă să citești Religia e istorieCreștini, entertainment și opinii
Creștini
Creștinii stau la coada moaștelor sfântului Așteaptă.
Creștinii donează bani pentru catedrală.
Creștinii trăiesc în litera bibliei, dar nu observă incestul.
Continuă să citești Creștini, entertainment și opiniiCea mai proastă clasă
Clasa politică.
Cum au ajuns niște proști la conducere? Simplu! Uită-te în jur. Cine credeai că o să ajungă? Oamenii mai inteligenți, mai cultivați? Ce astfel de om, de bună credință, care încă nu a plecat din țară, ar renunța la un job plătit mai bine pentru un salariu de politician/funcționar public? Am zis de bună credință. Hai bine, poate am exagerat puțin. Cu siguranță sunt destui oameni buni și inteligenți, care dintr-un motiv sau altul, câștigă mai puțin decât un parlamentar.
Continuă să citești Cea mai proastă clasăCredit pentru referendum
Referendumul pentru modificarea constituției a fost o bătaie de joc. În urma lui am aflat însă un număr interesant, de persoane care au ceva în comun: ~3.85 milioane.
Continuă să citești Credit pentru referendumVicii. Capitolul 1: Alcool
Pentru că o vreme voi face monolog pe aici, am să abordez un subiect oarecum delicat – viciile – pe care am să-l împart în mai multe capitole.
I-am spus inițial dependență, dar mi se pare un termen prea dur pentru mine, unul pe care l-aș folosi doar pentru țigări – o să ajung cu povestea și acolo.
Continuă să citești Vicii. Capitolul 1: AlcoolSalut?
Eu sunt Robert. Dar destul despre mine.
Sau, cum? E totul despre mine? Nu, nu, n-ar fi bine. Unde mai pui că e so legacy treaba asta cu omul în mijloc.
Pe bune, Robert, romgleza? Da, dar simte ironia, cumva, din italic, nu știu.
E greu și ciudat s-o dai cu ”bună seara prieteni, bine v-am găsit”, deci asta a fost.
