Religia e istorie

Am auzit la radio, în puținele momente când ascult, la emisiunea lui Lucian Mîndruță de la DigiFM, o cucoană afirmând pe un ton superior (ăla îngâmfat, cu fonetisme a-la-france) “… și bineînțeles, era ateu, așa cum trebuie să fie toți omenii inteligenți …”. Se referea la fostul soț. M-a pus un pic pe gânduri. “De ce face proasta asta astfel de asumpții?”D-aia a părăsit-o.” “Căcat, am căzut în plasă!” Dar o conștientizam și mi-o asumam. E un subiect fascinant, care m-a băgat în tunelu de iepure, și am început cu ale mele:

Continuă să citești Religia e istorie

Cea mai proastă clasă

Clasa politică.

Cum au ajuns niște proști la conducere? Simplu! Uită-te în jur. Cine credeai că o să ajungă? Oamenii mai inteligenți, mai cultivați? Ce astfel de om, de bună credință, care încă nu a plecat din țară, ar renunța la un job plătit mai bine pentru un salariu de politician/funcționar public? Am zis de bună credință. Hai bine, poate am exagerat puțin. Cu siguranță sunt destui oameni buni și inteligenți, care dintr-un motiv sau altul, câștigă mai puțin decât un parlamentar.

Continuă să citești Cea mai proastă clasă

Vicii. Capitolul 1: Alcool

Pentru că o vreme voi face monolog pe aici, am să abordez un subiect oarecum delicat – viciile – pe care am să-l împart în mai multe capitole.

I-am spus inițial dependență, dar mi se pare un termen prea dur pentru mine, unul pe care l-aș folosi doar pentru țigări – o să ajung cu povestea și acolo.

Continuă să citești Vicii. Capitolul 1: Alcool

Salut?

Eu sunt Robert. Dar destul despre mine.

Sau, cum? E totul despre mine? Nu, nu, n-ar fi bine. Unde mai pui că e so legacy treaba asta cu omul în mijloc.

Pe bune, Robert, romgleza? Da, dar simte ironia, cumva, din italic, nu știu.

E greu și ciudat s-o dai cu ”bună seara prieteni, bine v-am găsit”, deci asta a fost.