Religia e istorie

Am auzit la radio, în puținele momente când ascult, la emisiunea lui Lucian Mîndruță de la DigiFM, o cucoană afirmând pe un ton superior (ăla îngâmfat, cu fonetisme a-la-france) “… și bineînțeles, era ateu, așa cum trebuie să fie toți omenii inteligenți …”. Se referea la fostul soț. M-a pus un pic pe gânduri. “De ce face proasta asta astfel de asumpții?”D-aia a părăsit-o.” “Căcat, am căzut în plasă!” Dar o conștientizam și mi-o asumam. E un subiect fascinant, care m-a băgat în tunelu de iepure, și am început cu ale mele:

S-ar putea să fi ajuns, sau, să mai avem puțin până să ajungem, în acel punct în care existența unei forme de religie organizată devine un obstacol în procesul nostru evolutiv.

Indiferent ce părere ar avea un individ despre subiect, nu se poate contesta aportul pozitiv al acesteia, în secolele anterioare – ne-a adunat în grupuri mai mari, colaborând pentru un scop comun, ne-a dat speranță, a temperat instinctul animalic al maselor, etc.

În momentul de fața însă, se poate să avem nevoie de un înlocuitor. Se poate observa o tendință periculoasă a oamenilor, care, dobândind acces la informație, mai degrabă cercetează și nu cred, majoritatea optând să excludă factorul spiritual complet din teoria lor asupra existenței. Folosind o exprimare poetică, ca proasta aia sunt mulți alți proști, care se cred prea deștepți pentru a mai crede în Dumnezeu.

De ce? -ul devine irelevant. Poate pentru că popii au fost niște ambasadori execrabili. Poate pentru că dogma nu s-a adaptat timpului. Motive se pot găsi ușor și multe, dar nu pe ele le discut.

Poate cumpăna trebuie răsturnată. Până acum, am fost conduși de atei/agnostici care au folosit religia ca pe o armă împotriva maselor. Poate, oameni spirituali care conduc masa de proști deștepti (care se conturează) prin ”știință” ar face o treabă mai buna.

Utopică ar fi o specie virtuoasă social, conlucrătoare, care să tindă către un scop comun, formată din indivizi care aleg să facă bine benevol, iar cei care văd și altceva în existență sa fie liberi să-l caute pe Dumnezeu, preferabil în interior.

Publicat de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.