Clasa politică.
Cum au ajuns niște proști la conducere? Simplu! Uită-te în jur. Cine credeai că o să ajungă? Oamenii mai inteligenți, mai cultivați? Ce astfel de om, de bună credință, care încă nu a plecat din țară, ar renunța la un job plătit mai bine pentru un salariu de politician/funcționar public? Am zis de bună credință. Hai bine, poate am exagerat puțin. Cu siguranță sunt destui oameni buni și inteligenți, care dintr-un motiv sau altul, câștigă mai puțin decât un parlamentar.
Filtrarea dă puține rezultate. Bun, mai scoatem un filtru din listă. Scoatem bunele intenții. Lista crește considerabil. Mai scoatem și din nivelul de inteligență, adăugam puțină ”șmecherie”, and there you have it.
Politicienii noștri nu sunt altceva decât niște clanuri de dorei. Și dorel cunoaște pe alt dorel, care are un nepot dorel, și tot așa. Și ceilalți dorei îi votează, pentru că se identifică. dorel = dorel.
Și noi, restul, care dintr-un motiv sau altul nu vrem să părăsim țara, ce facem?
Avem un partid care poate reprezenta altceva? Ce culoare ar fi avut guvernul, dacă PSD-ul obținea sub 35% la alegerile din 2016? Remember USL? Ce bine ne-a fost și cu ei.
Merită USR o șansă? Desigur. Măcar sunt ”nepătați”. Ce vor face cu ”ciolanul” însă, rămâne de văzut. Putem fi siguri că ar guverna mai bine decât Dăncilă & co. Au șanse reale? Doar într-o coaliție cu ceilalți ”de dreapta”. Probabil PNL, probabil România 100. Scenariu trist.
Putem face politică, dacă răspunsul întrebării ne duce acolo, sau putem să ne vedem de treabă și să facem abstracție. Schimbarea constă în multe lucruri pe care le putem face individual și colectiv, fără a ne bloca în demersuri politice. De exemplu, cei ”7 ani de acasă”.
Iliescu, Năstase, Dragnea și alții, vor fi doar niște termeni negativi în cărțile de istorie ale viitorului.
