Despre mine

Salut. Eu sunt Robert Schmidt.

Am scris și rescris acest text până l-am șters. Aș fi ajuns să lungesc pagina incluzând trăsături, concluzii și aspecte, care vor fi oricum deduse din postări. Ca orice om, pot fi judecat prin prisma acțiunilor, inacțiunilor, crezurilor, șamd, și pot fi definit pe diferite scări de valori. Atât ale mele cât și ale celui care observă. Le consider irelevante și adevărate, în același timp.

Bântui pe meleagurile internetului de pe vremea xnet-ului. Sau dinainte un pic. Am început de pe atunci să scriu chestii precum HTML și CSS, din curiozitate. Am ajuns în scurt timp să învăț PHP, din dorința de a crea conținut HTML dinamic, ajungând prin 2005 să creez un magazin online from scratch (cu interfață de administrare, email-uri tranzacționale, coș de cumpărături, tot tacâmul). Clientul eram tot eu și mă ocupam singur de toate aspectele lui. Cam toată ”marfa” ajungea la mine după ce își mai puneau alte două persoane comisioane (pe lângă chinez), și tot făceam câteva zeci de milioane pe lună, banii mei. Din lipsă de viziune și alte considerente, am abandonat proiectul. Ăsta ar fi un mic regret personal. Alt mic regret a fost, din nou, lipsa de viziune in ce privește cryptocurrencies, ajungând să pierd posibilitatea de ”a face” o avere (voi detalia probabil / l.e. am detaliat). Fast-forward, nu m-aș fi gândit niciodată că voi ajunge să fiu plătit cu five-figures, pentru ceva ce am învățat singur, fără un background academic. Nu o spun cu iz de fală, fiind departe de acest sentiment, și suma nefiind una care să mă mulțumească. 

Sunt născut în București, în martie 1986. Sunt căsătorit și am doi trei copii. Familie tradițional-modernă. Singura forță împingătoare, care mă face să fiu mai bun (ah, clișeu, clișeu!) și îmi dă ocazia să practic răbdarea. Îmi definește un sens și îmi arată că liantul haosului poate fi defininit ca ”magie”. Da, magie, pentru că îmi place să cred că științele sunt încercările omului de a desluși magia existenței. Doar că unii nu o mai numesc așa.

Am o viziune sumbră asupra viitorului și încerc să mă pregătesc pentru ce e mai rău. Dar sunt optimist, în general.

Fiindcă am adunat destulă experiență în acumularea de ”pasive”, mi-am propus să răstorn cumpăna, pe termen scurt, și să ajung încet la ce unii numesc independență financiară. Nu pentru că nu mi-ar plăcea să muncesc, dar viziunea ”clasică” asupra subiectului îmi provoacă șocuri mentale.

Am (re)început să scriu fără a avea un scop definit. Și eu sunt curios ce va ieși.