Urmează niște alegeri de șef de stat și voi emite o părere neavizată despre asta, pentru ușurința și amuzamentul retrospecțiilor viitoare.
Notă înainte: sunt de acord cu democrația, dar cred că forma actuală de organizare a statului nu ne servește cel mai bine (republică semi-prezidențială). Probabil vom trece la una din celelalte două alternative reale în cel mult 15 ani. Mai cred că votul are sens doar dacă este obligatoriu.
Continuă să citești Următorul președinteA dat-o ”mama natură” cu niște polei + vânt zilele astea. Și se plâng unii acum că nu au ”curent”. Că e, vai, inacceptabil, cum se poate așa ceva. Că ce țară e asta, că de ce nu se rezolvă mai repede avariile, că vai, ce proști, uite-i cum degivrează cu bețele. Că așa mai departe. Continuă să citești Civilizație & așteptări
Am auzit la radio, în puținele momente când ascult, la emisiunea lui Lucian Mîndruță de la DigiFM, o cucoană afirmând pe un ton superior (ăla îngâmfat, cu fonetisme a-la-france) “… și bineînțeles, era ateu, așa cum trebuie să fie toți omenii inteligenți …”. Se referea la fostul soț. M-a pus un pic pe gânduri. “De ce face proasta asta astfel de asumpții?” “D-aia a părăsit-o.” “Căcat, am căzut în plasă!” Dar o conștientizam și mi-o asumam. E un subiect fascinant, care m-a băgat în tunelu de iepure, și am început cu ale mele:
Continuă să citești Religia e istorie
