Vicii, capitolul 2: Facebook

Îmi place să observ. Oameni, locuri, tipare, obiceiuri, whatever. Uneori pasiv, alteori activ. Pe măsură ce acumulez informații noi, imaginea devine mai clară. Mă provoc destul de des să uit ce credeam că știu și să regenerez o părere despre obiectul observației. Ajung la tot felul de concluzii. Nu toate au sens imediat. Unele nu capătă sens niciodată. Altele sunt de-a dreptul fantastice. Iar altele mă transformă. Îmi creează obiceiuri noi sau mă scapă de cele vechi. Până la următorul moment introspectiv relevant.

De mai bine de trei ani, mi-am închis contul de facebook, și nu am revenit asupra deciziei. Factorul decisiv a fost utilitatea. Sau, inutilitatea. Pe foarte scurt, nu am nevoie să înmagazinez anumite informații. Îmi provoacă un deserviciu. Îmi distrage atenția. Și asta a fost, adio facebook. Ulterior am citit anumiți autori care promovau o idee similară, cu mai mult accent pe productivitate și timp pierdut. Seems about right, mă gandeam, dar eram reticient în a-mi forma o părere bună despre cineva care contribuie la ideea că trebuie să fim productivi, dar nu în interes personal, ci într-un cadru organizat. Și nu în beneficiul societății, ci al companiei. To hell with that.

Facebook e un subiect fascinant și va fi probabil un punct de referință în istorie. Fascinant e și modul în care oamenii aleg să se manifeste pe această platformă socială, sau, vis-a-vis de ea. Am cunoștințe cărora le e jenă să-și creeze un cont și să se afișeze, pentru că nu au bani, mașini, femei, atât cât și-ar dori. Alții, paranoici, dar curioși. Fascinant.

Bineînțeles că aplicația te spionează. E suficient să citești și să înțelegi termenii și condițiile de utilizare. Nedumerirea multora e dacă se limitează la asta sau nu. Păi, cumzic, n-ar fi păcat să o facă? Ai la dispoziție o resursă enormă, nu e păcat să nu o exploatezi? În feluri bănuite și nebănuite.

Poze cu copii, poze de la nunți, poze cu mâncare, poze din vacanțe, poze cu valuare. Poze cu citate celebre. Ah, stai, mai e și Instagram. Cine-ar fi crezut că evoluția speciei va depinde de etapa asta intermediară? So much fun, I tell you.

Publicat de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.