A dat-o ”mama natură” cu niște polei + vânt zilele astea. Și se plâng unii acum că nu au ”curent”. Că e, vai, inacceptabil, cum se poate așa ceva. Că ce țară e asta, că de ce nu se rezolvă mai repede avariile, că vai, ce proști, uite-i cum degivrează cu bețele. Că așa mai departe.
Și eu sunt consternat. Și am fost de când m-am mutat la casă. Eram chiar fascinat de modul în care o particulă încărcată pozitiv ajunge așa repede la tabloul meu principal, trecând prin cabluri de tensiune variabilă care atârnă de niște stâlpi vechi, unii chiar din lemn șubred, transformatoare, ce mai, toate nebuniile. Și ajunge, sărăcuța, în siguranță. Și nu orice siguranță, ci una diferențială, pentru că copii.
Unul dintre cuvintele mele preferate este redundanță. Și nu mă supără nici când are conotație negativă, e cel puțin ceva amuzant de găsit acolo. Long story short, combinația a fost compusă din: UPS (sinus pur) + acumulator 120Ah (=> 4 ore de backup pentru centrală termică, pompe de recirculare și sistem de monitorizare video), generator 5.5 kW, și un șemineu, on the house.
Alt cuvânt preferat este independeță, și vor veni cândva curând și panourile alea fotovoltaice.
