Urmează niște alegeri de șef de stat și voi emite o părere neavizată despre asta, pentru ușurința și amuzamentul retrospecțiilor viitoare.
Notă înainte: sunt de acord cu democrația, dar cred că forma actuală de organizare a statului nu ne servește cel mai bine (republică semi-prezidențială). Probabil vom trece la una din celelalte două alternative reale în cel mult 15 ani. Mai cred că votul are sens doar dacă este obligatoriu.
Altă notă înainte: sunt curios de ponderea surselor de informare în rândul votanților. Bunică-mea, 80 de ani, simte că trebuie să mă sune și să mă informeze că au intrat în vigoare noile legi rutiere. Nu poate să conceapă că informația ajunge mai repede la mine pe alte canale. Gâdea e Dumnezeul ei, iar PSD-ul sfânt. În partea cealaltă a căruței, avem altfel de viitori bunici, care momentan fac shuffle pe internet ([facebook, youtube, tiktok, instagram, digi24, hotnews, recorder,etc]) și se consideră mai informați. Dar nu sunt conștienti că datorită lor acele platforme fac bani. Se consideră libertini, superior informați și tind către PNL sau USR. Și cine le poate spune că e greșit? Doar cei pe care îi votează, la final de mandat. Informația pare a fi mult mai ușor de manipulat pe internet, și doar când sursa de informare în rândul cetățenilor va fi de peste 80% din online, vom înțelege ce înseamnă asta.
Să trecem la oameni însă.
Iohannis
În 2014, am avut așteptări mari de la domnul Iohannis. Îmi plăcea cum se prezintă, chiar și până să-l vad într-un interviu. Mi se părea că aduce a normalitate. Nu am fost un fan al modului în care predecesorul său înțelegea că trebuie să se exprime un președinte. Nu-mi plăceau bășcăliile televizate de prost gust între prieteni vechi ajunși ”dujmani”. Normalitate, în sfârșit! Era plictisitor, și îmi plăcea asta. Îmi plăcea și când oameni pe care îi desconsideram îl detestau pentru asta. Îmi plăceau diplomația și răceala pe care le afișa în mod constant. Mi-a plăcut de domnul Iohannis până când a început să se ”tragă pe cur” pe românește și a ajuns într-o postură care nu-l reprezintă, însă care are priză la votanți de Băsescu, pare-se. Nu înțeleg cum s-a întâmplat. De fiecare dată când încearcă să jignească cu apelative precum ”penali” – mult mai fine decât ce se dorea, oricum – simt că asist la o piesă ratată, cu un actor jenat de propriul rol. Nu cred că domnul Iohannis își dorește acest rol. Nu cred că vrea să fie acolo, nu cred că are o viziune pe termen lung și nu cred că are vreun cuvânt de spus în toată treaba asta. Are numerele de partea lui și probabil va obține peste 50% chiar din primul tur, odată ce domnul Orban va prelua mingea fără să gafeze și va înscrie un gol de aur în poarta măsurilor populiste, deghizate în soluții de redresare economică și planuri de dezvoltare pe termen lung. Mai ține cineva minte ”contractul cu românii” oare? E vorba doar de o lună de zile, probabil domnul Orban e capabil de mult mai mult.
Dăncilă
Spre deosebire de domnul Iohannis, doamna Dăncilă nu a părut în nicio clipă interesată să dea impresia că își dorește, sau măcar înțelege, poziția pe care o ocupă. Spre deosebire de domnul Iohannis, doamna Dăncilă este vorbitoare na(t)ivă de limbă română (și probabil decât atât). Este un personaj total neinteresant și jenant și orice vot va obține se va datora mașinăriei PSD de mobilizare a țărușilor – deși toată lumea ”bună” din PSD e probabil conștientă de ce urmează. Dar micii baroni foarte locali încă mai speră la marunțiș din mâna șefilor. Nu a fost niciodată un moment mai oprtun de a beneficia de libertatea de a schimba taberele. Sau de a închide prăvălia. Probabil procesul de epurare a curvelor penale din politică este în stare foarte încipientă. PSD e dus, și acum, și în 20-20, și în 2024 tot dus va fi. Reminiscențele vor fi camuflate prin d-alde ALDE, PNL sau alte aberații.
Barna
Prima impresie despre domnul Barna e că a făcut cu â ce a făcut și domnul Iohannis cu j. Altă impresie e că nu are charismă. Glumesc, asta îi reproșează toată lumea. Este absolut evident că nu are niciun fel de carismă. Însă la ce folos carisma asta, până la urmă? Folosind sensul de farmec personal, nu de har divin. Îți folosește la prima impresie, preponderent, când vrei să impresionezi o domișoară, să zicem, înainte să i-o tragi. O poți folosi și în alte moduri, bineînțeles, dacă ai o afecțiune psihică precum narcisismul. Dar parcă nu aș vrea să ne fută și Barna. E simpatic, pare deștept, are un discurs coerent și răspuns plauzibil pentru orice situație. E singurul care pare să își dorească funcția de președinte și cred că asta îi pune bețe în roate. Se chinuie să se facă plăcut și să pozeze în ce și-ar dori electoratul corporatist să fie viitorul președinte. Deși în nicio ipostază nu pare să fie un „mascul alfa” sau măcar un om capabil să-și păzească spatele if shit hits the fan. Sau un lider.
Paleologu
Nu știu multe despre acest domn și parcă nici nu vreau să știu. Are de departe cea mai complexă exprimare. Și cea mai gay, în sensul de happy, postură. Sunt total dezinteresat să aprofundez subiectul. Nici pagina de wikipedia cu numele dânsului nu-mi vine să o deschid. Ah, era o chestie semi amuzantă pe care o tot repetă in interviuri: păcănele. Îl folosește peiorativ, emanând dezgust și stupoare când îl pronunță, descriind situația din țară. Nu știu în ce context ar avea sens pozitiv însă, nu știu de ce îl ține sus și tare. Caută probabil să reculeagă din cei nostalgici de-ai lui Vadim. E super zgârietor pe creier când il tot repetă.
Restul
Sunt la fel de relevanți ca pagina 2 de rezultate din google. Cu diferența că banii băgați de ei în publicitate nu vin cu prețul inferior de pagină 2.
Și… noi pe cine votăm? Și de ce? Îmi trecuse un gând că ar fi super amuzant să avem un președinte dacopat sau flat-earth-er, dar s-a dus repede mai departe, în urma experiementului cu doamna Dăncilă. E fun doar la început, apoi ți-e mai mult jenă.
Unii votează, chiar și la alegeri prezidențiale, pentru pensii mai mari. Alții pentru convingeri personale, alții pentru răul mai mic, iar alții doar pentru carismă, poate. Și cred că exact astea sunt motivele pentru care ar trebui să o facem, chiar dacă sunt stupide, fundamental greșite sau doar haioase.
Noi suntem algoritmul care ”dă” președinți și guverne, și nu suntem unul determinat. Schimbând input-ul, probabil, se va schimba și output-ul, și vom face un pas spre determinare și consecvență. Și ca să nu-mi iau flegme de ipocrizie, reformulat: în prezent, formăm o societate de căcat, fără valori fundamentale, fără direcție sau scop. E absolut normal ca același căcat să ne reprezinte. Căcatul e fie luat de vidanjă și dus în altă parte, fie spalăt de ploaie, fie bronzat de soare până produce destule larve. Tot noi, ca o majoritate, trebuie să hotărâm cum tratăm problema.
