Problema cu tehnologia

Sute de mii de ani, ne-am chinuit să facem chestii. Am fugit de prădători până când am ajuns noi prădătorii supremi și ne-am imprăștiat, literalmente, prin toată lumea după mâncare, până am găsit timpul necesar să observăm și să înțelegem cum funcționează reproducerea și la alte chestii din jurul nostru.

Domesticind natura și așezându-ne mai mulți la un loc, am început să facem chestii mai complexe și să observăm mai atent altele.

Fast forward încă vreo 15 mii de ani, ajungem în punctul în care primul bec se aprinde pe străzile unui oraș datorită electromagnetismului.

Când zic oraș, nu te gândi la ce te gândești acum când auzi termenul. Nu erau clădiri înalte, majoritatea vehiculelor nu erau auto și o locuință se încălzea cu un foc de sobă. Oamenii continuau să vină înspre astfel de așezări din aceleași motive pentru care o fac și acum – unde-s mulți, sunt mai multe chestii de făcut.

Fiind mai mulți la un loc, accesul la informație a devenit mai facil. Școlarizarea în masă a devenit necesară. Descoperind o nouă pasiune în a citi despre chestii noi, cei mai inteligenți dintre noi au dorit să aprofundeze anumite domenii. Informația a găsit o cale de a se propaga mai ușor între generații, oferind baza dezvoltării ulterioare.

Teorii și concepte abstracte din ce in ce mai complexe au fost așezate încet pe foi. Multe au fost apoi testate și transpuse în chestii concrete.

Specia noastră a făcut cel mai mare salt tehnologic într-o perioadă mai scurtă de 100 de ani. Am construit mașinării care ne-au dus până pe Lună și am inventat calculatoare care să ne ajute cu procesarea mai rapidă de informații.

Nu sunt convins că ideea de confort ne era cunoscută înainte să dezvoltăm termenul. Acum însă, când ne gândim la confort, îl asociem cu o nevoie de bază.

Avem totul la îndemână. Carne proaspătă la 50m de casă, apă potabilă la discreție, căldură în permanență. Totul cu prețul interdependenței și al banilor, desigur. Și pentru bani muncim în birouri, X ore pe zi, pentru a ne permite acest confort variabil.

Ca și cum confortul nu ne era de ajuns, am dezvoltat alte mici extravaganțe pe care unii dintre noi le considerăm, de fapt, necesități. Semn că diviziile de marketing au înțeles cum trebuie stimulată dorința.

Totul pare minunat, citind până acum. Și într-adevăr, putem spune că este. Am făcut chestii extraordinare ca specie și merităm toate laudele. Un om care a trăit în secolul 19 nu ar fi putut concepe multe din lucrurile pe care astăzi le folosim zilnic. La fel cum nici noi nu putem concepe multe din lucrurile pe care le vom face peste încă o sută de ani.

Progresul tehnologic pare într-adevăr necesar și fără cusur. Și chiar cred că este. Cum putem ajunge să înțelegem mai bine existența fără știință? Nu putem.

La fel cum nu putem nici fără oameni de știință.

Internetul este probabil invenția noastră cea mai de preț, din cele recente. Ne oferă acces la întreaga bază de date a omenirii. Toate cărțile care au fost vreodată scrise precum și posibilitatea de a afla de ele. Ar trebui să fim toți, ca nivel al intelectului, cel puțin peste pragul MENSA.

Dar nu suntem. Nivelul global de inteligență pare a fi în scădere, pentru prima dată în istorie, cel puțin de când se fac statistici pe tema asta. Hm, măi să fie. De ce oare?

Pentru că alegem ce e mai ușor de făcut sau de înțeles? Pentru că urmărim doar plăcerea, chiar și pe internet? Pentru că folosim mereu Waze când ne deplasăm cu mașina? Pentru că în fuga disperată după mai mulți bani, ajungem să ne neglijăm copiii? Pentru că ne e mai ușor să ne bazăm pe stat și să ne așteptăm să ne dea casă, masă și să ne educe copiii?

Probabil, pentru că nu ne mai “chinuim” să facem chestii. Sau să înțelegem chestii. Și chiar dacă nu suntem toți așa de proști, va urma o perioadă lungă în care proștii vor trebui tolerați, integrați și asistați.

Sau, poate, cineva va dezvolta la un moment dat o nouă teorie a supremației, la care alți proști mai inteligenți vor adera, fiind disperați de atâta prostie în jur și neștiind cu empatia.

Cert este că o segregație va urma. Fie că vorbim de un dezastru natural de amploare, război, sau născociri ale unor minți bolnave.

Și asta e problema cu tehnologia. Suntem prea mulți și nu suntem pregătiți pentru a ne menaja surplusul. Nu avem resurse pentru a-i susține pe cei neadaptați, nu conștientizăm problema și nu ne pasă de ea.

Și mulți nu știm nici măcar să aprindem un foc fără pucioasă.

Publicat de

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.